In 2012 Agentia Anti-doping din S.U.A. a dat publicitatii raportul privind acuzatiile impotriva lui Lance Armstrong, un document de 202 pagini cuprinzand dovezile si marturiile adunate in timpul anchetei ciclistului si a echipei de ciclism United States Postal Service.
Documentul este o lectura serioasa si realist vorbind nu este de interes decat pentru jurnalistii si "tocilarii" pasionati de ciclism. Dar pe internet se pot gasi si rezumate ale documentului.
Indiferent ca citesti originalul sau rezumatul, vei da peste niste substante sau metode de doping. Dar ce sunt ele de fapt? Mai jos este o lista succinta cu principalele astfel de substante, folosite cel mai adesea de ciclistii profesionisti.
Eritropoietina sau EPO
Eritropioetina, cunoscuta mai ales sub numele de EPO, sta la baza dopingului in ciclism si la fel a fost si in cazul lui Lance Armstrong. EPO este un hormon care controleaza productia de celule rosii din corpul uman. Prin injectarea de EPO sportivii isi cresc capacitatea sangelui de a transporta oxigen. Asta duce direct la o crestere a andurantei.
EPO creste hematocritul sangelui, sau procentul de celule rosii pe volumul sangelui. Face si sangele mai gros si vascos, ceea ce creste riscul de tromboza si atac cerebral. Pana in anii 2000 utilizarea de EPO nu putea fi depistata. Dar in prezent agentiile anti-doping pot detecta hormonul natural si prezenta unor cantitati prea mari ale acestui hormon.
Ser fiziologic
Serul fiziologic, zis si salin, este pur si simplu apa sterila cu sare. Printre altele se foloseste pentru hidratarea si rehidratarea pacientilor in spitale. In ciclism, serul fiziologic nu are niciun rol de crestere a performantelor fizice. In schimb, are rolul de a masca alti agenti interzisi care cresc performantele, precum EPO sau doparea cu sange.
Prin transfuzarea unor cantitati mari de ser fiziologic cu putin timp inainte de un test anti-doping, ciclistii dopati isi pot reduce temporar nivelele de hematocrite, evitand detectia.
Blood doping sau dopajul cu sange
Administrarea de EPO duce la aceleasi rezultate cu dopajul cu sange. Dopajul cu sange presupune recoltarea de sange, fie de la un donator compatibil fie de la ciclist, pastrarea sa in conditii adecvate si transfuzarea inainte de o cursa.
Se pare ca ciclistii profesionisti nu folosesc doar una din metode si isi administreaza atat EPO cat si transfuzii cu sange.
In documentul privind ancheta lui Lance Armstrong apare si o astfel de scena, povestita de coechipierul Tyler Hamilton. Scena pare desprinsa din filme, acesta povestind de un dopaj cu sange din timpul Turului Frantei din anul 2000, intr-o camera de hotel. "Fiecare punga de sange era agatata in cuiul unui tablou sau lipita de perete cu banda adeziva, iar noi stateam intinsi pe paturi in timp ce sangele rece ne reintra in corp". Acesta spune si ca existau glume intre ciclisti, despre cine absoarbe cel mai repede sangele.
Testosteron sau "ulei"
Testosteronul, sub forma sa de steroid anabolizant si androgen, evoca in special imagini cu sportivi masivi, precum culturisti sai halterofili, nu cu ciclisti suplii. Dar steroizii anabolizanti sunt folositi des in ciclism.
Efectul fiziologic al unui steroid asupra corpului este mereu acelasi, dar felul in care este folosit poate duce la rezultate diferite. Steroizii, si in special cei pe baza de testosteron (precum testosteronul enantat, cipionat sau Sustanon 250) cresc abilitatea muschilor de a sintetiza proteine. Ca urmare fibrele musculare devin mai mari si se refac mai rapid. Cand se folosesc impreuna cu antrenamente intense cu greutati duc la dezvoltarea unui corp masiv si puternic.
Dar in ciclism testosteronul este folosit cu scopul de refacere. Ciclistii isi administreaza testosteron dupa zile cu curse solicitante pentru a grabi procesele de recuperare ale corpului.
In documentele agentiei anti-doping din S.U.A., testosteronul este deseori numit "ulei" pentru ca era amestecat cu ulei de masline pentru a il masca. Apoi isi puneuau uleiul sub limba dupa curse, deseori chiar in vazul lumii.
Exista si cazuri de dopaj cu testosteron cand steoridul a fost injectat, in cantitati mici.
Un alt steroid folosit de ciclisti pentru a grabi recuperarea este Andriol. Acesta are la baza tot testosteronul, sub forma de testosteron undecanoat, un tip de testosteron care se administreaza oral si are o durata lunga de actiune. In majoritatea sporturilor Andriol este considerat un steroid foarte slab, inutil chiar, dar pentru scopul de recuperare se pare ca este eficient.
Corticosteroizi
Steroizii anbolizanti si androgeni, precum testosteronul, sunt substante sintetice derivate din hormonul masculin produs natural de corp. De cele mai multe ori, cand se spune steroizi intr-un context de doping, este vorba de steroizii anabolizanti si androgeni.
Corticosteroizii sunt sintetizati din cortizol, un hormon produs de glandele suprarenale. Corticosteroizii au abilitatea de a reduce rapid si dramatic umflaturile si inflamatiile, imbunatatind recuperarea sportivului.
Corticosteroizii sunt folositi in multe sporturi de anduranta fizica, nu doar ciclism, si din cauza lor a picat Armstrong testul antidoping in 1999.
Hormonul de crestere uman
Folosirea hormonilor de crestere este o practica raspandita in toate sporturile. Hormonul de crestere uman sau HGH, ajuta sportivii sa aibe un raport mai bun intre masa musculara si cea adipoasa. HGH poate mari intr-o mica masura si masa musculara, un avantaj tocmai bun pentru un sportiv care vrea sa aibe putin mai multa masa pentru a pedala mai puternic, dar sa nu fie prea masiv incat sa il ingreuneze.
Hormonul de crestere uman ajuta sportivii si la o mai buna recuperare si refacere a articulatiilor si muschilor, scazand riscul de accidentari.
Toate subsatntele folosite sunt medicamente, asa ca vin insotite de o lista de efecte adverse mai mult sau mai putin grave. Pentru a evita astfel de efecte secundare ciclistii de performanta au in spate echipe medicale, dar riscul este mereu prezent, nu poate fi eliminat 100%.
Referinte
- USADA Report on Allegations Against Lance Armstrong. Oct. 10, 2012.