Hydrodiuril

Hydrochlortiazid este un diuretic din familia tiazidelor, folosit in medicina pentru tratarea edemelor si hipertensiunii. Actioneaza prin impiedicarea reabsortiei electrolitilor, ceea ce duce la eliminearea sodiului, potasiului, clorului si prin urmare si a apei. In comparatie cu alte diuretice este mai puternic decat Aldactonul, dar mai slab decat Lasix. Desi excretia de potasiu este redusa, indicat ar fi administrarea unui supliment cu potasiu pe durata folosirii acestui diuretic (sau o dieta bogata in potasiu). De obicei depinde de dozele administrate si durata perioadei de administrare. De asemenea, este posibila si o excretie considerabila de calciu. 

Folosirea diureticelor in sport este din ce in ce mai populara. In culturism sunt folosite pentru reducerea apei subcutanate inainte de competitii. Aspectul extrem de striat al culturistilor prezenti pe podiumurile concursurilor in zilele noastre este aproape imposibil de realizat fara ajutorul diureticelor. Mai sunt folosite si in sporturile in care greutatea corporala este un factor importanta, precum boxul sau luptele. 

Hydrodiurilul a fost creat in anii 1950 si este folosit pana in zilele noastre pentru a combate hipertensiunea. Este raspandit larg in toata lumea fiind prezent in aproape orice farmacie. Se gaseste sub forma de tablete de 25 mg sau de 50 mg. 

Folosirea Hydrodiuril si a diureticelor in general pentru imbunatatirea aspectului si a performantelor sportive este considerata o practica foarte riscanta. Acestea pot duce la o deshidratare care poate pune in pericol viata utilizatorului. Multe decese au fost atribuite folosirii eronate a unor astfel de medicamente. 

Folosirea hydrochlortiazidului poate duce la o dereglare a balantei de electroliti. Acesta inseamna o deficienta in sodiu si potasiu si uneori poate insemna si cresterea bicarbonatului din sange datorita lipsei clorului. Efectele secundare induse de un astfel de dezechilibru sunt: uscarea gurii, sete, slabiciune, letargie, ameteli, stare de neliniste, dureri si crampe musculare, tensiune scazuta si tulburari gastrointestinale. Alte efecte secundare care pot aparea, desi mai rar, sunt: apetit scazut, stare de greata, voma, constipare sau diaree, dureri de cap, irtari ale pielii, impotenta, tulburari de vedere. 

Culturistii si sportivii in general folosesc acest medicamant perioade scurte de timp (cateva zile). De obicei pastilele de Hydrodiuril sunt luate dimineata, imediat dupa micul dejun. Doza de inceput este de 50 mg, iar in zilele urmatoare se va adauga inca 25 mg sau 50 mg, in functie de cata apa este eliminata. Daca rata de eliminare a apei este satisfacatoare se va pastra acea doza. Dozele maxime sunt intre 100-200 mg, dar recomandat este sa nu se depaseasca 100 mg pe zi. 

Daca Hydrodiuril nu aduce efectele asteptate, multi culturisti aleg sa mai adauge un alt diuretic, precum Aldactonul. In astfel de cazuri dozele sunt reduse si se pleaca de la 25 mg de fiecare (25 mg Hydrodiuril si 25 mg Aldacton). 

Trebuie retinut ca abuzul de diuretice, pe langa riscul major pentru sanatate, poate duce la un aspect flasc al muschilor. Asa ca nu sariti calul daca aveti de gand sa folositi astfel de medicamante si aveti rabdare pentru a descoperi doza optima pentru voi. Ideal este sa se descopere doza cea mai mica care aduce efecte maxime.

Referinte