DNP: cel mai periculos arzator de grasimi

Aproape jumatate de kilogram de grasime pe zi! Atat poti slabi cand iei 2,4 dinitrofenol, sau DNP pe scurt. Din pacate te poti imbolnavi serios la dor cateva ore dupa ce il iei, si au fost si cazuri de decese. 

De aceea utilizarea DNP pentru uzul uman este ilegala, si a fost asa de mult timp! Dar ca multe lucruri, este disponibil online, la unii din cei care vand steroizi anabolizanti si andorgeni. De regula se vinde sub forma de pudra galbena, capsule sau chiar si creme. 

DNP era la un momendat foarte popular in randul culturistilor din S.U.A. si alte tari vestice. Cei care il foloseau erau usor de identificat, pentru ca erau mereu acoperiti de o pelicula subtire de transpiratie, indiferent de temperatura ambientala. Dar pe masura ce efectele adverse severe si decesele ocazionale au devenit mai mediatizate, popularitatea acestui chimical a scazut! 

Dar cum totul este ciclic, in ultimii ani DNP a inceput sa fie din nou "la moda". Asa ca e posibil sa fii auzit de el, sau sa auzi in viitor. De aceea scriu acest articol: daca auzi de DNP si cat de eficient este la ars grasimea ... fugi de el cat de tare poti; o spun din capul locului ca nu merita riscurile, oricat de tare si disperat esti sa slabesti!

O scurta istorie a DNP

Am scris despre istoria DNP si in profilul sau de pe site, dar o sa reiau mai pe larg si aici. DNP exista de dinainte de primul razboi mondial, dar nu era folosit pe scara larga astfel incat sa intre in contact cu el multi oameni. 

In Franta, erau utilizati alti compusi pe baza de nitrati (precum acidul piric - 2,4,6-trinitrofenol sau TNP) la fabricarea de munitii de razboi, si asta fara problema, asa ca nu s-au gandit ca ar fi pericole daca s-ar utiliza DNP ca parte a mixturii cu acid piric si TNT din bombe.

Au cam gresit! Lucratorii din acele fabrici au suferit de efecte secundare precum voma, greata, stare generala de rau, dureri de cap, febra, transpiratii si in unele cazuri deces. Unii muncitori s-au plans ca au slabit foarte tare dupa ce au inceput sa lucreze in aceste fabrici, dar acest lucru nu a fost luat prea mult in seama. 

Decesele in schimb au dus la crearea unor studii la Universitatea din Stanford, prin anul 1931. Au vrut sa determine mecanismul prin care DNP producea febra si daca ar avea aplicatii terapeutice in anumite situatii. 

In 1933 si-au publicat descoperirile. Au notat ca DNP produce o slabire impresionanta si este (conform lor) sigur de folosit! Dozele din studiile lor erau de 100 mg de trei ori pe zi, timp de 3 luni. Subiectii pierdeau in greutate 1 - 1,5 kg pe saptamana!

Doza de 100 mg crestea metabolismul cu putin peste 10%. Chiar si cu atenta supraveghere a medicilor, un raport ulterior studiului a scos la iveala ca 9 din cei 113 pacienti au trebuit sa intrerupa administrarea de DNP  din cauza unor "reactii nedorite". 

Aceste studii conduse de Maurice Tainter au creat o explozie de popularitate a DNP ca medicament de slabire. In nici doi ani au inceput sa apara si rapoartele privind efectele adverse inclusiv cataracta, greata, voma, leziuni la nivelul pielii, agranulocitoza (corpul inceteaza sa mai produca un anumit tip de celula alba), leziuni la nivelul inimii, ficat si rinichi si, desigur, moarte!

In 1938, DNP a fost reconsiderat ca nefiind sigur pentru consumul uman, si interzis! Nu e ca si cum Tainter nu ar fi emis si avertizari: a spus ca au studiat efectele DNP doar la anumiti subiecti sub atenta lor supraveghere, si au administrat chimicalul perioade limitate de timp. Au avertizat impotriva dozelor mari si au spus ca unele persoane pot sa sufere efecte adverse si la doze mici, considerate de ei sigure! 

Nimic din toate acestea nu au oprit un escroc pe numele sau Dr. Nicholas Bachynsky sa redenumeasca DNP ca "Mitcal" in anii 1980. Bachynsky a sustinut ca Mitcal are numeroase beneficii si a inceput sa isi trateze cu el pacientii. La scurt timp FBI a deschis o ancheta care a dus la 87 de capete de acuzare impotriva doctorului. 

Dupa ce si-a ispasit pedeapsa in S.U.A., a fugit in Italia unde a inceput sa promoveze DNP ca leac impotriva cancerului, ceea ce i-a adus o noua condamnare pentru frauda. Indiferent de soarta sa, Bachynsky pare a fi cel responsabil pentru readucerea DNP in atentia publicului din zilele noastre si adoptarea sa in randul culturistilor. 

Cum actioneaza DNP?

DNP functioneaza prin decuplarea fosforilarii oxidative de la transportul electronilor, ceea ce face ca energia produsa de corp sa se piarda sub forma de caldura, in loc sa fie utilizata. Corpul are si el proteine de decuplare care fac asta intr-o anumita masura, dar la DNP este mult mai pronuntata si necontrolata. Apare termenul "gatit din interior". 

Mecanismul prin care DNP provoaca decesul tine de cresterea necontrolata a temperaturii, desi si decuplarea fosforilarii oxidative poate fi o cauza, creand o epuizare totala de ATP (forma de energie utilizata de toate celulele din corpul uman) ceea ce duce la vatamari hipoxice si chimice. 

Problema cu DNP (in afara de moarte, desigur!)

Cea mai mare problema a DNP este indexul terapeutic foarte ingust - diferentele dintre doza care duce la efectul terapeutic dorit si cea care este toxica sunt extrem de mici, si pot varia de la persoana la persoana. Dar exista si alte probleme. 

Datele disponibile despre siguranta DNP vin din 1930, cand standardele privind siguranta medicamentelor erau abia la inceput. De exemplu, nu aveau metodele avansate de azi pentru a constata exact daunele produse organelor interne! 

Apoi exista problema mentionata mai sus, privind diferentele mari intre efectele individuale. Acest lucru a fost observat inca din studiile initiale, dar in acea vreme nu se stia de diferentele care exista intre oameni privind felul cum corpul fiecaruia gestioneaza acelasi chimical in aceeasi doza. Un studiu mai recent pe soareci a aratat ca DNP are proprietati farmacokinetice non-liniare. 

Asta explica de ce exista atat de multa variatie privind efectele adverse. Se pare ca DNP are si o partitionare in tesuturi limitata, acumulandu-se mai ales in sange, si mai putin in tesuturile grase. Astfel ca dozele necesare pentru a crea un efect in tesuturile grase pot duce la acumulari excesive in alte tesuturi si organe.

Exista o doza sigura de DNP?

Conform unei evaluari a Registrului Substanțelor Toxice și al Bolilor din 2021, doza sigura de DNP este de 0,00007 mg/kg/zi sau 0,07 mcg/kg/zi, pentru o durata intermediara de 15-364 de zile. 

Aceasta doza a fost dedusa dintr-un studiu pe soareci la care efectele adverse cele mai reduse s-au observat la 0,07 mg/kg/zi. Apoi se tine cont de variabilele umane si de extrapolarea intre specii. 

Aceste doze probabil nu au niciun efect de slabire, fiind mult sub doza de 1 mg/kg/zi utilizata in acets scop. 

Scopul determinarii dozei sigure la DNP nu a fost sa iti dea tie sfaturi cum sa iei DNP, ci este pentru medicii profesionsiti, in caz ca sunt nevoiti sa determine daca o anumita expunere la DNP este sau nu periculoasa (sa zicem ca apa potabila a unei localitati este contaminata accidental cu DNP). 

Asadar, chiar daca aceste doze nu au riscuri prea mari, tot nu inseamna ca ar trebui inghitite si probabil nu ar ajuta prea tare la slabire. 

Utilizarea DNP trebuie sa ramana doar la fabricarea de pesticide, vopseluri si fungicide. 

Concluzii

• DNP nu poate fi administrat in siguranta, nici macar sub supravegherea unor medici.
• Diferentele dintre dozele toxice si fatele si cele care duc la slabire sunt foarte, foarte mici. 
• Datele din 1930, singurele de la studii facute pe oameni, sunt rudimentare si nu trebuie utilizate in determinarea sigurantei administrarii DNP.
• Efectele adverse ale DNP pot fi cauzate si de epuizarea ATP, asa ca simpla monitorizare a temperaturii pentru a determina daca esti in siguranta, nu este suficienta.
• Tinand cont de tehnologia actuala, este posibil ca in viitor sa fie dezvoltata o molecula inspirata de DNP care sa tinteasca doar tesuturile grase fara alte efecte adverse. Pana atunci, te rog nu utiliza DNP!
• Singura doza "sigura" de DNP este atat de mica incat este inutil sa o iei!

Referinte

1. Horner WD. A Study of Dinitrophenol and Its Relation to Cataract Formation. Trans Am Ophthalmol Soc. 1941;39:405-37. PMID: 16693262; PMCID: PMC1315023.
2. Perkins RG. Public Health Weekly Reports for OCTOBER 24, 1919. Public Health Rep (1896). 1919 Oct 24;34(43):2335-2430. PMID: 19314692; PMCID: PMC1996938.
3. Rabinowitch IM, Fowler AF. DINITROPHENOL. Can Med Assoc J. 1934 Feb;30(2):128-33. PMID: 20319386; PMCID: PMC403212.
4. Tainter ML, Cutting WC, Stockton AB. Use of Dinitrophenol in Nutritional Disorders: A Critical Survey of Clinical Results. Am J Public Health Nations Health. 1934 Oct;24(10):1045-53. doi: 10.2105/ajph.24.10.1045. PMID: 18014064; PMCID: PMC1558869.
5. Cutting WC, Tainter ML. Actions of Dinitrophenol. Proceedings of the Society for Experimental Biology and Medicine. 1932;29(9):1268-1269. doi:10.3181/00379727-29-6315
6. Dunlop DM. The Use Of 2:4-Dinitrophenol As A Metabolic Stimulant. Br Med J. 1934 Mar 24;1(3820):524-7. doi: 10.1136/bmj.1.3820.524. PMID: 20778151; PMCID: PMC2444737.
7. Grundlingh J, Dargan PI, El-Zanfaly M, Wood DM. 2,4-dinitrophenol (DNP): a weight loss agent with significant acute toxicity and risk of death. J Med Toxicol. 2011 Sep;7(3):205-12. doi: 10.1007/s13181-011-0162-6. PMID: 21739343; PMCID: PMC3550200.
8. Meyer LF, Rajadhyaksha PM, Shah DK. Physiologically-based pharmacokinetic model for 2,4-dinitrophenol. J Pharmacokinet Pharmacodyn. 2022 Jun;49(3):325-336. doi: 10.1007/s10928-022-09806-y. Epub 2022 Jan 28. PMID: 35089483.
9. Agency for Toxic Substances and Disease Registry (ATSDR). 2021. Toxicological profile for Dinitrophenols. Atlanta, GA: U.S. Department of Health and Human Services, Public Health Service.
10. Rosenfeld L. A golden age of clinical chemistry: 1948-1960. Clin Chem. 2000 Oct;46(10):1705-14. PMID: 11017957.
11. EPA. Provisional Peer Reviewed Toxicity Values for 2,4-Dinitrophenol. 2007. Available from: https://cfpub.epa.gov/ncea/pprtv/documents/Dinitrophenol24.pdf (https://cfpub.epa.gov/ncea/pprtv/documents/Dinitrophenol24.pdf)