Testosteronul este principalul component folosit de corp, la barbati, pentru a sintetiza estrogen, adica hormonul caracteristic feminin. Desi prezenta estrogenului poate parea neobisnuita la barbati, structural este foarte asemanator cu testosteronul. Cu o usoara modificare facuta de enzima aromataza, testosteronul este transformat in estrogen. Aromatizarea (numele dat procesului de tranformare a testosteronului in estrogen sub actiunea enzimei de aromataza) se petrece in mai multe locuri in corpul barbatilor: tesut adipos, ficat, gonade, creier si tesutul muscular. La barbatii sanatosi, estrogenul produs este in cantitati nesemnificative pentru aspectul corpului, si este chiar benefic profilului colesterolului.
Dar, in cantitati mari, estrogenul are efecte negative asupra barbatilor: retentia de apa, cresterea sanilor (ginecomastie) si acumularea de tesut adipos. De aceea, cei care folosesc steroizi anabolizanti care se aromatizeaza, vor sa reduca cantitatea de estrogen sau sa ii inhibe activitatea, prin folosirea inhibitorilor de aromatizare precum Arimidex si Citadren si a antiestrogenilor precum Nolvadex, mai ales cand ginecomastia este o problema sau se vrea definirea musculara.
Dar nu trebuie sa credem ca estrogenul este complet inutil. Este un hormon benefic din multe privinte. Se stie de decenii ca steroizii care se aromatizeaza sunt cei mai buni constructori de masa musculara, dar abia recent s-a descoperit si de ce. Se pare ca motivele sunt dincolo de marimea, cresterea in greutatea si forta cauzate de retentia de apa; estrogenul are un efect direct asupra mecanismelor anabolice. Aceste efecte se manifesta prin utilizarea glucozei, secretia de hormon de crestere si proliferarea receptorilor androgeni.
Utilizarea glucozei
Estrogenul este important in promovarea starii anabolice a corpului prin imbunatatirea utilizarii glucozei in muschi. Face asta prin alterarea nivelelor enzimei glocoza 6-fosfat dehidrogenaza (G6PD), o enzima implicata direct in utilizarea glucozei pentru recuperarea si cresterea tesutului muscular. Mai exact, G6PD este o componenta vitala a caii pentozei fosfatice, care determina ritmul in care acizii nucleici si lipidele sunt folosite pentru repararea tesutului muscular. Dupa antrenamente, cand muschii sufera avarii, nivelele de G6PD cresc mult, fiind un mecanism de recuperare al organismului. Estrogenul este direct legat de nivelele de G6PD disponibile in celulele musculare dupa efortul fizic, mai exact in perioada de recuperare.
Legatura dintre estrogen si G6PD s-a descoperit intr-un studiu, care a aratat ca G6PD creste dupa administrarea de testosteron propionat, dar nu datorita proprietatilor anabolice ale acestuia ci datorita conversiei sale in estrogen. Alaturi de testosteronul propionat s-au testat si steroizii non-aromatizabili dihidrotestosteron si fluoximesteron, da nu au reusit sa ii imite efectul asupra G6PD. Mai mult, efectele propionatului au fost blocate cand s-a adaugat un anti-estrogen, Formestan. Administrarea de 17-beta estradiol a dus la o reactie similara asupra G6PD. Izomerul inactiv de estrogen alfa-estradiol, care nu este capabil sa se lege de receptorii estrogenici, nu a avut niciun efect.
Estrogenul si hormonul de crestere/IGF-1
Se pare ca estrogenul joaca un rol important si in producerea de hormon de crestere si IGF-1. IGF-1 (factorul de crestere de tip insulinic 1) este un hormon anabolic eliberat in ficat si alte tesuturi periferice prin stimulii dati de hormonul de crestere. IGF-1 este responsabil de activitatea anabolica a hormonului de crestere.
Un studiu, care a analizat efectele tamoxifenului asupra IGF-1, ne-a aratat ca antiestrogenul are un efect supresiv asupra IGF-1. Un al doilea studiu mai important, a avut loc in 1993, si a analizat efectele terapiei de inlocuire a testosteronului asupra hormonului de crestere si IGF-1. S-a analizat administrarea de testosteron singur, si administrarea de testosteron alaturi de tamoxifen. Cand s-a adaugat tamoxifen, nivelele hormonului de crestere si IGF-1 au fost reduse intr-o maniera consistenta, pe cand doar administrarea de testosteron singur a dus la cresterea notabila a acestora.
Un alt studiu a aratat ca administrarea de 300 mg/saptamana de testosteron enantat a dus la o usoara crestere IGF-1. Doza de 300 mg de testosteron enantat a dus si la cresterea nivelelor de estrogen, lucru asteptat la o astfel de doza. Efectele au fost comparate cu aceeasi doza de nandrolon decanoat, dar efectele acestui steroid nu au produs aceleasi cresteri ale IGF-1. S-a observat ca la administrarea nandrolonului nivelele de estrogen au scazut, lucru care a intarit legatura dintre estrogen si IGF-1/hormon de crestere.
Estrogenul si receptorii androgeni
S-a demonstrat si ca estrogenul poate creste numarul de receptori androgeni din anumite tesuturi. Studiile respective au fost facute pe animale. Conform studiului, administrarea de estrogen a dus la o crestere imensa de 480% a metiltrienolonului (un steroid oral androgen foarte puternic folosit ca referinta la studiile despre legarea de receptori). Explicatia este fie ca estrogenul creste numarul de receptori androgeni, fie ca diminueaza rata de descompunere a acestora. Este adevarat ca aceste cresteri sunt notabile mai ales in tesuturile sexuale, si mai putin la muschii scheletici, dar prin extrapolare, sigur are efecte pozitive si asupra muschilor.
Estrogenul si oboseala
Oboseala cauzata de steroizii anabolizanti, sau letargia, este des intalnita. Are legatura cu capacitatea estrogenului de a promova starea de veghe si de a ascuti atentia si perceptia. Din cauza antiestrogenilor foarte puternici disponibili pe piata, culturistii isi pot suprima din ce in ce mai drastic nivelele de estrogen. Aceasta suprimare a estrogenului vine insotita de oboseala! Astfel, desi se urmeaza un ciclu productiv de steroizi, sportivul nu isi poate maximiza rezultatele din cauza lipsei vigorii la antrenamente.
Letargia cauzata de steroizi are la baza faptul ca estrogenul joaca un rol important in producerea serotoninei, unul din principalii neurotransmitatori ai corpului, vital starii de veghe si functionarii corecte a ciclului circadian. Dezechilibre ale serotoninei duc la aparitia sindromului oboselii cronice. Asadar, cu cat se suprima mai mult estrogenul cu atat se accentueaza starea de oboseala.
Trebuie tinut cont si de acest aspect cand se planifica un ciclu de steroizi. Nu toata lumea sufera de oboseala cand estrogenul este scazut, dar cei care sufera vor beneficia de pe urma cresterii nivelelor sale. Solutia este o doza ceva mai mica a anti-estrogenilor. De asemenea, aceste efecte pot aparea si la folosirea steroizilor non-aromatizabili. In aceste cazuri se recomanda folosirea unor doze terapeutice de testosteron (100-150 mg/saptamana).
Deci, ce inseamna toate astea pentru culturistul care vrea masa musculara? Inseamna o abordare precauta a medicamentelor anti-estrogenice, mai ales cand scopul principal este masa musculara (lucrurile se schimba daca vorbim de performante fizice sau definire). Desigur, anti-estrogenii trebuie folositi daca se manifesta efectele secundare cauzate de estrogen. Cele mai nedorite efecte secundare cauzate de estrogen sunt ginecomastia si retentia de grasime. Dar daca aceste probleme nu apar, cresterea estrogenului cauzata de folosirea unor steroizi precum testosteronul enantat sau danabolul, poate fi benefica si ajuta la construirea tesutului muscular si mentinerii energiei la antrenamente. Asadar, cei care stiu ca nu sunt sensibili la estrogen au de castigat daca nu folosesc antiestrogeni in timpul ciclurilor de steroizi care se aromatizeaza. Dar, pentru a fi precaut, trebuie mereu sa ai la indemana niste tamoxifen, in caz ca ginecomastia isi arata coltii!
Referinte