Mananci prea mult? Da vina pe creier

Toata lumea stie ca obezitatea a crescut mult in ultimii 30 de ani, in tarile industrializate. Si mancam mai mult decat in trecut; cu aproximativ 500 de calorii pe zi fata de anii '80. 

Decenii la rand ni s-a spus de catre experti ca de vina este lipsa vointei - oamenii nu se pot abtine sa manance prea mult pentru ca au o vointa slaba. Altii iti zic ca te ingrasi din cauza glutenului. Sau grasimilor. Sau fructozei. Sau oricare nutrient este la indemana pentru a fi facut personajul negativ. 

Dar nimeni nu explica niciodata "de ce". De ce mancam atat de mult? Si de ce ne este atat de greu sa ne oprim? Raspunsul se afla in creierul nostru.

Mananci ceea ce iti spune creierul sa mananci

Ai deschis vreodata o punga de chipsuri cu gandul de a lua doar 2-3, si fara sa iti dai seama ai terminat-o pe toata in cateva minute? Creierul este de vina. Ai impresia ca partea rationala a creierului este la conducere. "Mananc ce vreau, cand vreau. Si ma opresc cand vreau" Asa iti spui! Dar ai un control mult mai mic decat crezi. Dincolo de procesele decizionale sunt forte fiziologice de care nu esti constient. 

O fiziologie a creierului mult mai profunda dicteaza ce, cand si cat mananci - alaturi de copiloti precum hormoni, acizi grasi, aminoacizi, glucoza si grasime corporala. In mare, partea constienta din creier doar se afla acolo, dar nu decide. 

In acest articol o sa exploram: 

• Cum iti dicteaza creierul alegerile alimentare.
• Cum aceste forte fiziologice pot duce la ingrasare
• Ce poti faci sa recapeti controlul.

De ce ne hotaram sa mancam?

Simplist, mancam din doua motive:

1. Mancat homeostatic: mancam pentru a avea energie si pentru a mentine in echilibru sistemul nostru biologic (homeostaza).
2. Mancat hedonic: mancam de placere (hedonism), sau pentru a face fata emotiilor puternice.

Se stie ca ghrelina, hormonul foamei, stimuleaza apetitul. Atinge niveluri maxime inainte de mese, si apoi acestea scad in timpul si imediat dupa ce mananci. Dar nu doar ghrelina este factorul care provoaca foame sau decizia de a manca. De exemplu, cercetarile arata ca soarecii care nu secreta ghrelina tot mananca in mod regulat, la fel ca soarecii care secreta ghrelina. 

Chiar daca aportul de nutrienti este la fel de vechi ca biologia, nu stim cu adevarat de ce oamenilor li se face foame si decid sa manance. Foamea si hranirea sunt conturate de multi factori:

• gene
• context social
• comportament invatat
• factori de mediu
• ritm circadian
• hormoni

Dupa cum iti poti imagina, este ceva foarte complex. Asa ca stiinta inca nu a descoperit secretul foamei si hranirii. Dar se stiu destule despre motivele pentru care ne oprim din mancat.

De ce ne oprim din mancat?

Dupa ce incepi sa mananci, ce te face sa te opresti? In parte esti influentat de indestulare - perceptia de plin pe care o ai in timp ce mananci, ceea ce te face sa te opresti din mancat. Indestularea este deseori confundata cu satietatea. Dar nu sunt la fel. Satietatea este perceptia de satisfactie pe care o ai dupa ce mananci sau interesul redus pentru mancare, intre mese; indestularea este perceptia de plin din timpul mesei. 

Cand mananci, doi factori fiziologici actioneaza impreuna ca sa iti spuna sa pui furculita jos: distensia gastrica si indestularea hormonala.

Distensia gastrica

Cand este gol, volumul stomacului este de doar 50 ml. Cand mananci, stomacul se poate extinde pentru a incapea in el pana la 1000 ml (un litru), sau la extrem, pana 4000 ml. Stomacul este conceput sa se extinda si intinda, ceea ce se numeste distensie gastrica. De asemenea, stomacul are capacitatea de a spune creierului cat de intins este. 

Pe masura ce stomacul se extinde pentru a face loc mancarii, neuroni din stomac trimit mesaje catre creier prin intermediul nervului vag, care merge de la cap la abdomen. 

Pentru a slabi, te incurajez sa alegi alimente nutritive dar sarace in calorii si bogate in fibre alimentare, precum legume si leguminoase. Pentru ca acestea ocupa mai mult spatiu in stomac, te fac sa te simti mai plin, chiar daca consumul caloric este mai mic. 

Din pacate, distensia gastrica nu este singurul factor. 

Indestularea hormonala

In timp ce mananci, tractul intestinal si organele afiliate lui (precum pancreasul) spun mai multor zone din creier ca vin alimente. Unele din aceste semnale calatoresc pe nervul vag, pe cand altele intra in creier pe alte cai. 

Cei mai importanti astfel de hormoni sunt: 

• Colecistochinina (CCK): Cand mananci grasimi si proteine, intestinele elibereaza CCK, spunand creierului (prin nervul vag) sa se opreasca din mancat.
• GLP-1 si amilin: Studii recente sugereaza ca GLP-1 este cel mai important (si unic) hormon pentru indestulare si satietate. Pare sa stimuleze productia si eliberarea de insulina (un hormon al satietatii in sine) si sa incetineasca miscarea alimentelor din stomac in intestinul subtire. Similar, amilina este unul din putinii hormoni de indestulare/satietate care chiar reduce aportul de mancare. 
• Insulina: Cand mananci carbohidrtai si/sau proteine, eliberezi insulina. Ea spune creierului ca vin nutirenti si in cele din urma ii spune sa se opreasca din mancat. 

Multe din aceste mesaje hormonale raman in circulatie. Iti pot spune sa mananci mai putin si la mesele ulterioare. De aceea ar trebui sa te gandesti la alegerile alimentare pe care le faci, pe termen lung - de-a lungul unei zile, a catorva zile si chiar a unei saptamani. De exemplu, un mic dejun bogat in proteine poate preveni mancatul excesiv la cina. 

Impreuna, aceste raspunsuri fiziologice (alaturi de alti hormoni si semnale) te ajuta sa te simti satul si sa stii cand sa te opresti din mancat. 

Si cu toate acestea, inca nu avem tabloul complet.

Creierul dicteaza si consumul alimentar de-a lungul timpului

Ce conteaza cu adevarat pentru greutatea ta si felul cum arati, este ce faci cu consecventa - ce si cat mananci in mod normal, zi de zi. Organismul are un sistem de gestionare a energiei pe termen lung si a nevoilor de nutrienti. Se numeste bucla de feedback a leptinei. 

Leptina este un hormon secretat de tesuturile grase. Leptina spune creierului cata energie ai consumat  si cata energie ai stocata (ca grasime). Cu cat ai mai multa grasime, cu atat secreti mai multa leptina. 

Creierul ia decizii despre foame in functie de nivelurile de leptina, aport caloric, absortie a nutrientilor si utilizarea si stocarea energiei (caloriilor). Apoi, ciclul se intoarce la reglarea productiei de leptina, intr-o bucla care te ajuta sa iti pastrezi balanta energetica in timp. 

Daca energia stocata (grasimea) si leptina raman stabile in timp, ai un nivel de satietate mai mare intre mese. Portiile mai mici sunt indestulatoare. Si rata metabolica ramane ridicata. Daca nivelurile de grasime si leptina scad in timp, se trimite un mesaj catre creier (in special catre hipotalamus) ca trebuie sa prevenim foametea. 

Creierul raspunde la nivelurile scazute de leptina prin cateva strategii anti-foamete:

• Ti se face foame. Foarte rau! De ti-ai manca propriul picior. 
• Te misti mai putin. Termogeneza activitatiui fizice non-sportiva, sau cat te deplasezi zi de zi, precum fataitul prin casa, statul in picioare, plimbarile, si orice alte activitati fizice in afara sportului, se reduc. Canapeaua si patul arata din ce in ce mai atragatoare. 
• Arzi mai putine calorii prin miscare, muschii scheletici devenind mai eficienti.
• Rata metabolica scade semnificativ.

Logic ar fi daca rezervele de energie (grasimea) si leptina cresc in timp, sa incepi sa mananci mai putin, nu? Da. Oarecum!

Din pacate nu este mereu asa. Cata leptina este secretata cand incepi sa mananci mai mult variaza de la persoana la persoana. Si felul cum reactioneaza creierul la niveluri mai mari de leptina difera de la persoana la persoana.

Fiziologia umana variaza. La unii, cand leptina creste, creierul scade pofta de mancare si creste arderile calorice. La altii raspunsul nu este asa robust. 

Dar in marea parte, pentru majoritatea, bucla de feedback a leptinei functioneaza corect pentru a regla in mod natural consumul si arderile calorice, pana ce o perturbam.

Ce mananci iti poate schimba creierul

Daca suntem bine hraniti, bucla de leptina transmite semnalele cand am mancat destul. Ne ajuta sa ne simtim satui si sa mancam portii rezonabile. Dar aceasta bucla bine echilibrata se poate perturba usor, cand mananci anumite feluri de mancare. 

O dieta plina de alimente extrem de gustoase si procesate, care activeaza puternic sistemul de recompensare din creier, pot acoperi semnalul trimis de creier de a ne opri din mancat. In romana, asta inseamna toate alimentele procesate, dulci, sarate, cremoase, crocante (poate toate la un loc), si pline de chimicale delicioase, dar care contin putini nutrienti. 

Acesta fel de dieta impiedica leptina sa isi faca treaba. Duce la inflamarea creierului si la rezistenta la leptina. Ajungi sa te simti mai putin satisfacut dupa mese si intre mese, vrei sa mananci mai mult si organismul se lupta sa mentina greutatea pe care o castigi. 

Hiper-palatabilitate

Palatabilitatea este mai mult decat gustul alimentelor. Este intreaga experienta a placerii provocata de gust. Este vorba de gust, aroma, textura si intreaga experienta a mesei. Palatabilitatea influenteaza mult cat mananci la o masa. Pare evident: normal ca mananci mai mult ceva ce iti place. Si normal ca unele alimente sunt mai bune decat altele. 

Dar unele alimente nu sunt doar palatabile - sunt hiper-palatabile. Sunt ceea ce numesti "prea bun". Orice nu te poti opri din mancat intra la aceasta categorie. 

Valoarea recompensei

Alaturi de palatabilitate, unele alimente ne ofere o recompensa sub forma unui efect fiziologic. Facem aproape orice pentru a obtine mancare care ofera o recompensa puternica - putem invata sa ne placa chiar daca nu ne dam in vant dupa gust. De exemplu, sunt putini cei carora le place cafeaua sau berea prima data cand le incearca. Dar cafeaua are cafeina si berea alcool. Creierului ii plac cafeina si alcoolul. Asa ca invatam rapid ca berea si cafeaua sunt bune, si invatam sa ne palca (sau cel putin sa le toleram). 

Ajungi sa stai la cozi la bar ca sa le cumperi si esti gata sa dai sume enorme de bani pe produse relativ simple. Alegi sa mananci alimente care iti plac mult chiar si cand esti satul. De cate ori ai refuzat desertul preferat pentru ca mancasei deja prea mult? 

Gustos + distractiv = fara intrerupator de oprit

Ce se intampla cand asociezi aceste doua lucruri - hiper-palatabilitate (gust) si recompense puternice (disctractie)? O combinatie foarte periculoasa. Vrei astfel de mancare, iti place astfel de mancare si vei trudi pentru ea. Si cand o obtii, de regula nu te poti opri din mancat. 

Astfel de alimente au o combinatie "castigatoare" pentru a te face asa obsedat de ele: 

• densitate calorica
• multe grasimi
• mult amidon rafinat si/sau zahar
• gust sarat
• gust dulce
• texturi placute precum crocante sau cremoase
• substante precum cafeina sau alcool
• potentiatori de arome sau alti aditivi care imbunatatesc gustul

Astfel de amestecuri se gasesc rareori in natura. Dar se gasesc des in alimentele procesate precum prajituri, produse de patiserie, placinte, pizza, inghetata, alimente prajite si asa mai departe. 

Cu cat are mai multe din aceste elemente, cu atat mai bine. Le vei cauta instinctiv. Asa te-a facut evolutia. Daca iti place junk foodul si nu te poti opri din mancat astfel de alimente, nu esti singurul, nu esti rau si nu esti ciudat. Creierul face asta, cu intentia de a te tine in viata. 

Partea primitiva a creierului nu stie ca traiesti intr-o abundenta de mancare. Alimentele foarte grase sunt dense in energie. Lucru bun daca esti un vanator-culegator si nutrientii sunt rari. Gustul dulce iti spune ca un aliment este sigur de mancat. Alimentele amare pot fi otravitoare. Stramosii nostri nu prea aveau acces la livrare de pizza la domiciliu. Trudeau zilnic urmarind, alergand, vanand, sapand, etc., chiar si pentru o masa saracacioasa, precum un tubercul. 

Astazi avem acces la orice fel de mancare; darurile evolutiei actioneaza acum impotriva noastra.

Creierul si alimentele procesate

Creierul iubeste alimentele procesate. Aceste alimente incantatoare si care dau o usoara dependenta nu sunt prea nutritive. Au prea multa energie, mai putini nutrienti si mai putine fibre. Nu te simti plin si satisfacut cand le mananci. Dupa o vreme creierul uita de semnalul stop si mai vrea cateva portii din aceste alimente delicioase. Sistemul hedonistic al placerii isi face de cap! 

In timp, daca mananci multe astfel de alimente, in mod constant, iti ranesti si inflamezi parti din creier care regleaza aportul de mancare. Nu se stie exact cum se intampla asta. 

Prea multe calorii din astfel de alimente vatameaza neuronii, in special din hipotalamus. Cand te ranesti, sunt eliberate citochine inflamatoare. Asta se intampla si in creier, provocand inflamare hipotalamica. 

Exista si dovezi solide ca un consum semificativ al unor astfel de alimente schimba populatia de bacterii din intestine. Ceea ce afecteaza calea creier-intestine si provoaca la randul sau inflamatie hipotalamica. Inflamatia hipotalamica duce la rezistenta la leptina.

Perturbarea buclei de feedback a leptinei

Rezistenta la leptina inseamna ca, creierul incepe sa ignore leptina, chiar daca mananci destul si ai multa enegrie stocata in corp (grasime). In cazul rezistentei la insulina, pancreasul pompeaza mai multa insulina pana ce isi face treaba. Cum grasimea corporala este cea care fabrica leptina, este nevoie de mai multa grasime corporala. 

Intelegi unde bat, nu?

• Cand dezvolti rezistenta la insulina, creierul are impresia ca nu exista in circulatie suficienta leptina.
• Creierul crede ca trebuie sa mareasca rezervele de grasime din corp pentru a se produce mai multa leptina. 
• Incepe operatiunea de ingrasare. 
• Te simti flamand. Portiile normale nu te mai satisfac; te saturi mai greu si mananci din ce in ce mai mult.
• Te ingrasi. Misiune indeplinita, sau cel putin asa crede creierul tau. 

Iata cum arata o bucla de feedback a leptinei care a fost perturbata:

Ca si cum nu ar fi destul, se pare ca inflamatiile si bucla de leptina perturbata fac organismul sa apere depozitele de grasime (probabil pentru ca, creierul percepe noua greutate si noile niveluri de grasime ca fiind standardul, ceva normal). In acest caz, corpul se lupta mai mult decat de obicei sa impiedice slabirea. 

Mancarurile hiper-palatabile sunt cele mai raspandite alimente

In societatea moderna, alimentele procesate si extrem de gustoase sunt la tot pasul. De exemplu, iata primele 6 surse de calorii ale populatiei din S.U.A.:

1. Deserturi pe baza de cereale (prajituri, fursecuri, gogosi, placinte, batoane de cereale, etc.)
2. Produse de panificatie pe baza de drojdie.
3. Pui si mancaruri cu pui (nu ma refer la piept de pui fript, ci la nuggets, snitele, etc.)
4. Sucuri, energizante si bauturi sportive.
5. Pizza.
6. Bauturi alcoolice. 

Si:

• Fast foodul alcatuieste 11% din aportul caloric al americanilor.
• Se bea cu 350% mai mult suc decat acum 50 de ani.
• Uleiul de soia (probabil la noi este cel de floarea soarelui - un ulei extrem de procesat) insumeaza 8% din totalul caloriilor consumate de americani. 

Nu stiu datele exacte, dar daca te uiti in jur, nu cred ca Romania este departe. 

Iar pentru companiile care produc mancare, este mana cereasca. Ce faci daca vinzi produse alimentare? Le concepi in asa fel incat sa faci clientii sa consume cat mai multe, cat mai des. Si contextul social te face sa mananci in anumite feluri.

Fiind inconjurat de astfel de alimente si de..societate...este greu sa nu iti doresti sa le mananci si greu sa te opresti din a le manca. 

Schimbi ce mananci, iti schimbi si creierul

Nu poti controla alcatuirea ta genetica unica, istoria a ceea ce ai mancat si nici raspunsul fiziologic. Dar iti poti controla comportamentele.

Iata doi pasi simpli (dar nu neaparat usori) pentru a iti recapata sistemul natural de reglare al apetitului.

Pasul 1. Mananca mai multe alimente integrale, proaspete si minim procesate

Asta inseamna alimente precum: carnuri slabe, pui, peste, fructe de mare, oua, lactate sau plante bogate in proteine, fructe, legume, tuberculi (cartofi, cartofi dulci, etc.), leguminoase, oleaginoase, seminte, avocado, nuca de cocos. 

Pasul 2. Mananca incet si mesteca incet

Orice ai manca, sa mesteci incet si sa nu te grabesti ajuta creierul si tractul intestinal sa isi coordoneze activitatile. Te va ajuta sa ai un control mai bun asupra a ceea ce mananci si a cat mananci. 

Si cum semnalele ajung la creier mai usor, te vei simti indestulat cu mai putina mancare decat de obicei. 

(Bonus) Pasul 3. Mananca mai putine alimente procesate si hiper-palatabile

Acest pas poate fi mai greu. Inteleg asta! Pana la urma in tot articolul am spus cat de irezistibile sunt aceste alimente. 

Pasii 1 si 2 fac pasul 3 mai usor. Daca mananci mai mult din ce trebuie si esti mai constient asupra alegerilor alimentare, ramane mai putin loc pentru celelalte lucruri. 

In timp, daca te tii de acesti 3 pasi vei observa ca:

• Vei avea mai putina pofta de alimente procesate si te vei simti mai stapan pe ce alegi sa mananci.
• Te vei simti satul pentru mai mult timp.
• Vei arde din grasimea in exces de pe corp.
• Te vei simti mai energic si te vei misca mai mult. 

Sfaturi pentru a face alegeri nutritionale corecte

Iata cateva strategii pentru a iti pune la punct dieta, a scapa de obsesia pentru mancare si de a reusi sa slabesti fara batai foarte mari de cap.

1. Organismul este un sistem. Gandeste pe termen lung

Ce faci azi afecteaza ce se va intampla maine. Micul dejun iti poate schimba cina. Daca restrictionezi alimentele si nutrientii cu o dieta restrictiva luata de pe internet, pe care o incepi de luni, vei descoperi ca organismul te va face sa recuperzi energia pierduta pana vineri.

2. Mananca in mare parte alimente integrale, procesate la minim

Alimentele integrale, neprocesate, nu sunt asa gustoase si nu ofera recompense creierului. Este greu sa mananci prea mult din ele. Nu provoaca inflamatie hipotalamica si rezistenta la leptina. Sunt pline de vitamine, minerale, fibre, etc.,si sunt mai sarace in calorii. 

3. Mananca suficiente proteine

Proteinele sunt un superstar al satietatii. Cand mananci mai multe proteine, consumi mai putine calorii in total, intr-o zi. Dar te simti mai satul! Uneori ca si cum ai fi mancat prea mult. Pentru un barbat, o medie ar insemna 6-8 portii cat palma de proteine pe zi. Iar pentru femei 4-6 astfel de portii.

4. Mananca multe legume

Legumele - in special cele colorate - sunt foarte sanatoase (evident). Iti dau mult volum si nutrienti pentru putine calorii. Si multe din ele sunt gustoase si cu texturi atragatoare (morcovii crocanti, rosiile cherry, etc.).

Mananca 6-8 portii pe zi daca esti barbat si ca femeie 4-6 portii pe zi. 

5. Mananca carbohidrati sanatosi si grasimi sanatoase din alimente integrale, neprocesate

Pentru carbohidrati cauta grane fierte, leguminoase, tuberculi amidonosi si fructe. Combinatia dintre amidonul rezistent, fibrele alimentare si continutul de apa te va ajuta sa te simti satul mai mult timp.

Pentru grasimi dense cauta uleiuri de calitate si unt, unturi de oleaginoase, oleaginoase/seminte, avocado si chiar putina ciocolata neagra. Grasimile se digera cel mai greu dintre toti macronutrientii, mai ales sursele care contin si fibre alimentare (oleaginoase, seminte, avocado).

6. Fii atent la cum mananci

Incearca sa mananci incet. Fii atent la ce iti transmite corpul in timp ce mananci, cauta semnalele de indestulare. Mananca fara a te uita la telefon, TV sau calculator. 

Foloseste farfurii mici. Creeaza un mediu in casa unde sa fie greu sa mananci prea mult sau sa fii tentat de alimente procesate (nu tine astfel de alimente in casa). Daca un aliment se afla in casa ta, in cele din urma il vei manca! Asta inseamna si ca daca un aliment sanatos este in casa ta, in cele din urma il vei manca. 

7. Fii flexibil

Accepta ca este in regula ca uneori sa mananci alimente procesate si care iti aduc un grad mare de satisfactie. Sa le eviti complet sau sa le demonizezi ca fiind "rele" sau "otravitoare", are de regula efectul opus. Te simti frustrat si deseori ajungi sa mananci prea mult din aceste alimente "interzise". 

In schimb, alege (adica sa decizi dinainte) sa iti faci unele pofte in mod ocazional cu prajituri, inghetata, pizza, etc. Mananca-le incet si bucura-te de ele! Apoi revin-o la dieta ta obisnuita ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat! 

8. Fii atent

Fii atent la cum te simti inainte, in timpul si dupa mese. Mananci pentru ca iti este foame cu adevarat sau pentru ca e ora la care stii ca trebuie sa mananci? Sau mananci de pofta? Te simti prea plin la finalul mesei, dar dupa doar doua ore te holbezi in frigider? Tine un jurnal alimentar cateva saptamani, in care scrii ce mananci si cum te simti. Poti nota si ce gandesti si ce se mai intampla in viata ta (stres la munca, etc.). 

Simplul fapt de a fi mai constient de semnalele trimise de corp te va ajuta sa ai o dieta mai buna. Constientizarea te face sa iei decizii mai bune pentru scopul pe care il urmaresti.

Referinte

1. Berkseth KE, et al. Hypothalamic gliosis associated with high-fat diet feeding is reversible in mice: a combined immunohistochemical and magnetic resonance imaging study. Endocrinology. 2014 Aug;155(8):2858-67.
2. Berthoud HR. 2004. Mind versus metabolism in the control of food intake and energy balance. Physiol Behav 81:781–793
3. Berthoud HR. Metabolic and hedonic drives in the neural control of appetite: who is the boss? Curr Opin Neurobiol. 2011 Dec;21(6):888-96.
4. Cabanac M, Rabe EF. 1976. Influence of a monotonous food on body weight regulation in humans.Physiol Behav 17:675–678
5. Cohen P, et al. 2001. Selective deletion of leptin receptor in neurons leads to obesity. J Clin Invest 108:1113–1121
6. Colantuoni C, et al. 2001. Excessive sugar intake alters binding to dopamine and µ-opioid receptors in the brain. Neuroreport 12:3549–3552
7. Chin-Chance C, Polonsky KS, Schoeller DA. 2000. Twenty-four-hour leptin levels respond to cumulative short-term energy imbalance and predict subsequent intake. J Clin Endocrinol Metab 85:2685–2691
8. Cummings DE, et al. 2001. A preprandial rise in plasma ghrelin levels suggests a role in meal initiation in humans. Diabetes 50:1714–1719
9. Cummings DE, Overduin J. 2007. Gastrointestinal regulation of food intake. J Clin Invest 117:13–23
10. Dadalko OI, Niswender K, Galli A. Impaired mTORC2 signaling in catecholaminergic neurons exaggerates high fat diet-induced hyperphagia. Heliyon 1 (2015) e00025
11. De Souza CT, et al. 2005. Consumption of a fat-rich diet activates a proinflammatory response and induces insulin resistance in the hypothalamus. Endocrinology 146:4192–4199
12. Diaz EO, et al. 1992. Metabolic response to experimental overfeeding in lean and overweight healthy volunteers. Am J Clin Nutr 56:641–655
13. Duffey KJ, Popkin BM. 2011. Energy density, portion size, and eating occasions: contributions to increased energy intake in the United States, 1977–2006. PLoS Med 8:e1001050
14. Enriori PJ, et al. 2007. Diet-induced obesity causes severe but reversible leptin resistance in arcuate melanocortin neurons. Cell Metab 5:181–194
15. Faulconbridge LF, Hayes MR. Regulation of energy balance and body weight by the brain: a distributed system prone to disruption. Psychiatr Clin North Am. 2011 Dec;34(4):733-45.
16. Figlewicz DP, Sipols AJ. 2010. Energy regulatory signals and food reward. Pharmacol Biochem Behav 97:15–24
17. Fulton S, Woodside B, Shizgal P. 2000. Modulation of brain reward circuitry by leptin. Science 287:125–128
18. Geary N, Smith GP. 1982. Pancreatic glucagon and postprandial satiety in the rat. Physiol Behav 28:313–32
19. Guyenet SJ, Schwartz MW. Regulation of Food Intake, Energy Balance, and Body Fat Mass: Implications for the Pathogenesis and Treatment of Obesity. J Clin Endocrinol Metab. 2012 Mar; 97(3): 745–755.
20. Hall KD, Hammond RA, Rahmandad H. Dynamic interplay among homeostatic, hedonic, and cognitive feedback circuits regulating body weight. Am J Public Health. 2014 Jul;104(7):1169-75.
21. Hoebel BG, Teitelbaum P. 1962. Hypothalamic control of feeding and self-stimulation. Science 135:375–377
22. Leibel RL. 2002. The role of leptin in the control of body weight. Nutr Rev 60:S15–S19; discussion S68–84, 85–87
23. Lockie SH, Andrews ZB. The hormonal signature of energy deficit: Increasing the value of food reward. Mol Metab. 2013 Aug 19;2(4):329-36.
24. Moran TH, et al. 1992. Blockade of type A, not type B, CCK receptors attenuates satiety actions of exogenous and endogenous CCK. Am J Physiol 262:R46–R50
25. Morton GJ, et al. 2005. Leptin action in the forebrain regulates the hindbrain response to satiety signals. J Clin Invest115:703–710
26. Morton GJ, et al. 2006. Central nervous system control of food intake and body weight. Nature 443:289–295
27. Münzberg H, Flier JS, Bjorbaek C. 2004. Region-specific leptin resistance within the hypothalamus of diet-induced obese mice. Endocrinology 145:4880–4889
28. Powley TL, Keesey RE. 1970. Relationship of body weight to the lateral hypothalamic feeding syndrome. J Comp Physiol Psychol 70:25–36
29. Puzziferri N, et al. Brain imaging demonstrates a reduced neural impact of eating in obesity. Obesity, 2016; 24 (4): 829
30. Report of the 2010 Dietary Guidelines Advisory Committee
31. Ritter RC. 2004. Gastrointestinal mechanisms of satiation for food. Physiol Behav 81:249–273
32. Sclafani A. 2004. Oral and postoral determinants of food reward. Physiol Behav 81:773–779
33. Shi H, et al. 2009. Diet-induced obese mice are leptin insufficient after weight reduction. Obesity (Silver Spring) 17:1702–1709
34. Sorensen LB, et al. 2003. Effect of sensory perception of foods on appetite and food intake: a review of studies on humans. Int J Obes Relat Metab Disord 27:1152–1166
35. Steinert RE, Beglinger C, Langhans W. Intestinal GLP-1 and satiation: from man to rodents and back. Int J Obes (Lond). 2016 Feb;40(2):198-205.
36. Stratford TR, Kelley AE. 1999. Evidence of a functional relationship between the nucleus accumbens shell and lateral hypothalamus subserving the control of feeding behavior. J Neurosci 19:11040–11048
37. Swinburn BA, et al. 2009. Estimating the changes in energy flux that characterize the rise in obesity prevalence. Am J Clin Nutr 89:1723–1728
38. Thaler JP, et al. Obesity is associated with hypothalamic injury in rodents and humans. J Clin Invest. 2012 Jan 3; 122(1): 153–162.
39. Tremblay A, et al. 1992. Overfeeding and energy expenditure in humans. Am J Clin Nutr 56:857–862
40. Van Bloemendaal L, et al. Effects of glucagon-like peptide 1 on appetite and body weight: focus on the CNS. J Endocrinol April 1, 2014 221 T1-T16
41. van de Sande-Lee S, et al. Partial reversibility of hypothalamic dysfunction and changes in brain activity after body mass reduction in obese subjects. Diabetes. 2011 Jun;60(6):1699-704.
42. Williams DL, Baskin DG, Schwartz MW. 2009. Evidence that intestinal glucagon-like peptide-1 plays a physiological role in satiety. Endocrinology 150:1680–1687
43. Wortley KE, et al. 2004. Genetic deletion of ghrelin does not decrease food intake but influences metabolic fuel preference. Proc Natl Acad Sci USA 101:8227–8232
44. Zheng H, et al. Appetite control and energy balance regulation in the modern world: reward-driven brain overrides repletion signals. Int J Obes (Lond). 2009 Jun;33 Suppl 2:S8-13.