Mersul este un exercitiu fizic ideal pentru persoanele obeze, sau persoanele supraponderale care abia incep sa faca sport. Este un sport cu impact mic asupra articulatiilor si permite cresterea caloriilor arse fara a stresa glandele suprarenale. Principala problema cu majoritatea formelor de antrenamente aerobe este ca implica un grad mai mare de impact asupra articulatiilor, pe care perosanele obeze si indivizii neantrenati nu ii pot face fata cu bine. De aceea de multe ori vezi persoane in forma practicand exercitii aerobice; de regula persoanele obeze sau supraponderale sunt nevoite sa renunte din cauza accidentarilor. Mersul este o activitate fizica preliminara ideala ca punct de pornire inainte de a trece la exercitii si sporturi mai avansate.
Cand spun mers ma refer la mers adevarat - facut in aer liber, nu pe banda de alergat in timp ce te uiti la televizor. Mersul pe banda de alergare nu este o miscare naturala pentru ca banda care se invarte de la sine descreste implicarea muschilor extensori ai soldului, de exemplu fesierii si femuralii. Rezultatul unor astfel de antrenamente poate duce la dezechilibre structurale, precum o aplecare in fata de la pelvis din cauza rigititatii muschilor flexori (de exemplu, muschii psoasi), ceea ce in timp poate duce la aparitia durerilor de spate. Majoritatea persoanelor care petrec mult timp pe banda de alergare capata o astfel de sensibilitate, si uneori este nevoie de kinetoterapie pentru refacere.
Dupa mers, umatorul pas in progresia antrenamentului se pare ca este joggingul, o forma de sport care isi are radacinile in Europa secolului 17. Ca forma de exercitiu fizic, a fost popularizata in America in 1962 de Bill Bowerman, fost antrenor de atletism si co-fondatorul Nike.
Joggingul este considerat o forma de trecere de la mers spre alergat. Daca te misti mai icnet de 6,4 km/h probabil ca mergi, si daca te misti intre 6,4 km/h si 9 km/h faci jogging. Exista controverse in privinta a ce este mai benefic, un mers alert sau jogging lent, pentru ca mersul alert implica folosirea mai agresiva a partii suprioare si arderi calorice mai mari.
O alta controversa este legata de felul cum se msica picioarele cand faci jogging. Picioarele se misca mai vertical in timpul joggingului, ceea ce pune mai multa presiune pe articulatii. Ca o alternativa la jogging, cineva neantrenat poate combina mersul cu alergatul. De exemplu, pe o pista de alergare, ar putea sa mearga la curbele pistei si sa alerge portiunile drepte. Sau, daca alearga pe un teren de fotbal de iarba, poate merge pe laturile mai mici, din spatele portilor, si poate alerga pe laturile mai lungi. Un astfel de antrenament, care poate fi considerat un antrenament pe intervale, este mai eficient decat alergatul, in ceea ce priveste numarul de calorii arse, si nu solicita prea mult glandele suprarenale.
O metoda prin care multa lumea incearca sa sporeasca eficienta antrenamentelor de mers, este prin folosirea greutatilor care se ataseaza la glezne si incheieturile mainilor. Nu este o idee buna! Studiile au confirmat ca folosirea unor astfel de greutati nu sporeste cu mult numarul caloriilor arse, dar creste stresul pus pe articulatii. Chiar daca sunt folosite greutati mici, sunt miscate cu suficienta viteza incat sa le creasca forta exercitata pe articulatii. In timp, aceste greutati pot supra-solicita articulatiile cauzand accidentari precum tendinita.
Concluzia: Chiar daca mersul nu iti va da un corp bine definit si musculos, asa cum viseaza multi, este un punct ideal de plecare pentru persoanele obeze sau care abia isi fac intrarea in lumea sportului recreational.
Referinte