Uneori ai nevoie de protectie impotriva unor mancaruri. Alteori unele mancaruri au nevoie de protectie impotriva ta. Proteinele sunt cunoscute ca macronutrientul rege pentru construirea de masa musculara si sunt foarte utile cand vrei sa slabesti, dar sunt privite de multi cu ingrijorare in privinta sanatatii. Multi se tem de prea multe proteine. Si sa fim intelesi, cand spun proteine, nu ma refer la pudre proteice sau alte suplimente, ci la alimentele proteice precum carnuri, branzeturi, oua, etc.
Chiar daca pare ilogic, in era in care dietele paleo sunt la moda si consumul de carne este extrem de mare, majoritatea oamenilor mananca mult mai multi carbohidrati si mai multe grasimi decat proteine.
Daca esti sanatos nu trebuie sa iti fie frica sa mananci carnuri si sa bei shakeuri proteice. Dar de peste 30 de ani lumea se teme ca daca mananci prea multe proteine acestea iti vor dauna organelor interne si iti vor provoca cancer.
Sa lasam speculatiile si sa analizam faptele: nu exista dovezi ca proteinele afecteaza negativ ficatul sau rinichii (acestea fiind principalele ingrijorari legate de consumul prea mare de proteine). Proteinele sunt sigure, si nu duc la moarte prematura!
Dar daca tot iti este teama, sa vedem de ce majoritatea populatiei poate manca mese bogate in proteine fara nicio problema, si care sunt cazurile rare cand proteinele pot deveni daunatoare.
Originea fricii de proteine
Consumul de proteine este studiat de decenii, dar cele mai mari ingrijorari auspra sanatatii le-a ridicat studiul China (este important de mentionat ca raportul in cauza este bazat pe observatii, nu pe un studiu planificat de cercetatori). Unele din afirmatiile regasite in studiul China te pot face sa devii vegetarian peste noapte, dar nicio astfel de afirmatie nu este sustinuta de dovezi stiintifice. Nu ca vegetarienii ar fi in eroare; fiecare mananca ce vrea, dar cred ca este important sa stii exact de ce iei anumite decizii, si care sunt riscurile si beneficiile reale.
Majoritatea fricii de proteine se invarte in jurul a ceva ce se numeste hepatocarcinom. Pentru ca proteinele sa cauzeze hepatocarcinom trebuie sa exista o aflatoxina (foarte rara), si nu doar sa existe ci sa fie prezenta in corp in anumnite cantitati. Fara aceste conditii nu exista legaturi semnificative intre proteine si toxicitate hepatica.
Ce este aflatoxina? In termeni simplii, este un mucegai toxic care se poate gasi in proteine, si este principalul argument conform caruia proteinele pot vatama rinichii, ficatul sau cauza cancer.
Pe hartie totul pare solid, doar ca sunt omise unele detalii esentiale. Aflatoxinele pot reprezenta o problema, dar sa atingi nivelele toxice doar prin consumul de proteine este extrem de dificil. Pentru majoritatea oamenilor este nerealistic.
Iata un citat al Doctorului Chris Masterjohn, un cercetator in domeniul sanatatii nutritionale: "Daca ar fi sa mananci un sandwich cu 100 de grame de unt de arahide contaminat cu nivelele maxime de aflatoxina permise de autoritati, ar trebui sa mananci 270.000 de sandwichuri cu unt de arahide pe zi, timp de 4 zile, pentru a ajunge la doza de aflatoxina care ar produce un raspuns detectabil".
Sunt proteinele periculoase pentru cineva?
Problemele cauzate de aflatoxine sunt extrem de rare cand vine vorba de proteine. Dar exista si alte pericole. De retinut este ca daca esti sanatos clinic, nu exista niciun pericol de a manca prea multe proteine.
Sanatatea ficatului
Proteinele prezinta risc pentru sanatatea ficatului cand ai risc crescut de encefalopatie hepatica, o boala a ficatului in care metabolismul proteinelor este alterat, iar aducerea in corp a unor cantitati mari de proteine creste riscurile asociate cu aceasta boala.
In rest, nu exista niciun risc de imbolnavire a ficatului de la proteine, daca esti sanatos.
Sanatatea rinichilor
Nici sanatatea rinichilor nu trebuie sa ridice ingrijorari, cu cateva exceptii.
In corp exista ceva numit rata de filtrare glomerulara, adica rata cu care un anumit segment din rinichi permite intrarea moleculelor in procesul de purificare care separa sangele de urina. Rata de filtrare glomerulara este privita ca un indicator al functionarii rinichilor, valorile mici fiind vesti proaste.
Declinul ratei de filtrare glomerulara in bolile de rinichi este ireversibil, asa ca mentinerea in valori normale a acestui proces este foarte important.
Cei care deja au boli ale rinichilor trebuie sa reduca consumul de proteine (si daca esti diabetic si nu iti cunosti gradul de neuropatie diabetica este intelept sa vezi un doctor). Este bine si sa fii mereu hidratat. Cu cat mananci mai multe proteine cu atat trebuie sa fii mai hidratat.
Daca esti sanatos nu trebuie sa iti faci griji. Mananca cate proteine vrei; functia rinichilor este de a indeparta deseurile din corp rezultate in urma metabolismului, asa ca proteinele nu sunt o povara pentru ei. Dar si in acest caz este o idee buna sa bei apa proportional cu cate proteine mananci.
Concluzie: Daca esti sanatos un consum ridicat de proteine nu iti va face deloc rau. Ca sa afli ce cantitati de proteine e bine sa consumi citeste si "Cate proteine trebuie sa mananci pe zi?".
Referinte
- T. Colin Campbell si Thomas Campbell. The China Study. January. 2005.
- Bilsborough S, Mann N. A review of issues of dietary protein intake in humans. Int J Sport Nutr Exerc Metab. 2006 Apr;16(2):129-52.
- The China Study Myth - Flaws in the Vegan Bible.
- Bill Campbell, Richard B Kreider, Tim Ziegenfuss, Paul La Bounty, Mike Roberts, Darren Burke, Jamie Landis, Hector Lopez and Jose Antonio. International Society of Sports Nutrition position stand: protein and exercise. Journal of the International Society of Sports Nutrition20074:8 DOI: 10.1186/1550-2783-4-8.
- Poortmans JR, Dellalieux O. Do regular high-protein diets have potential health risks on kidney function in athletes? Int J Sports Nutr 2000;10:28-38.
- Walser M. Effects of protein intake on renal function and on the development of renal disease. In: The Role of Protein and Amino Acids in Sustaining and Enhancing Performance. Committee on Military Nutrition Research, Institute of Medicine. Washington, DC: National Academies Press, 1999, pp. 137-154.
- Suzuki K, Kato A, Iwai M. Branched-chain amino acid treatment in patients with liver cirrhosis. Hepatol Res. 2004 Dec;30S:25-29.