Rumoarea creata in jurul aditivilor alimentari este in continua crestere, pe masura ce lumea devine din ce in ce mai interesata de a manca si trai sanatos. Oricine citeste etichetele de pe alimente stie ca exista o multitudine de substante greu de pronuntat, in aproape orice fel de produs, de la lapte si iaurt la otet.
Sunt toti aditivii periculosi? Sau sunt unii din ei inofensivi daca sunt consumati in dozele recomandate de Ministerul sanatatii? In acest articol iti voi spune cum sa iti dai seama daca un aditiv alimentar este periculos si trebuie evitat. Intai voi prezenta cateva mituri legate de aditivii alimentari, pentru a cunoaste faptele reale si a putea judeca cat mai corect.
Mitul 1: Daca este aprobat de catre o autoritate a statului, este sigur
Multa lume presupune ca daca un aditiv sau un ingredient este aprobat pentru comercializare, este sigur. Deloc adevarat! In primul rand, multi dintre aditivi nu au fost testati corespunzator si minutios. Testele efectuate sunt de cele mai multe ori facute de comercianti si producatori, nu de autoritati sau laboratoare independente.
Mai mult, companiile pot decide singure daca un aditivi despre care nu se stiu multe este sigur sau nu. Trebuie doar sa faca o petitie in care sa vina cu un singur argument ca aditivul nu va face rau consumatorilor daca este folosit asa cum a fost procesat.
Orice aditiv care este catalogat in mod general ca sigur poate fii folosit in alimente. Acesti aditivi trebuie sa fie listati pe eticheta produsului, dar de multe ori sunt folositi termeni vagi precum "colorant artificial", "aroma artificiala" sau "aroma naturala".
Si cel mai important, exista o lista lunga de aditivi (in special coloranti) care au fost candva considerati siguri si apoi au fost interzisi din cauza riscurilor asupra sanatatii (de obicei cancer sau afectarea unor organe interne).
Mitul 2: Aditivii alimentari sunt chimicale, de aceea sunt nocivi
Este adevarat ca multi dintre aditivi sunt produsi chimic, dar exista si aditivi naturali care pot fii nocivi in doze mari, sau daca esti alergic la ei din cauza geneticului tau.
De exemplu, annatto este un colorant natural care ingalbeneste alimentele, si la unele persoane cauzeaza urticarie.
MSG (monoglutamatul de sodiu) este un aditiv natural obtinut din fermentarea sodiului si se izoleaza l-glutamatul. Imbunatateste gustul alimentelor (fiind considerat al cincelea gust - umami). A fost corelact cu o digestie precara, dureri de cap, voma, slabiciune, ritm cardiac crescut si dificultati respiratorii. Studiile asupra sa sunt precare, dar este in continuare catalogat ca sigur.
Nitratul de sodiu, o sare folosita la uscarea carnii, este folosit si ca ingrasamant sau la fabricarea prafului de pusca. Cateva studii au legat consumul de carne uscata cu cancerul.
Studii mai recente sugereaza ca nitratii sunt inofensivi, dar asta nu clarifica asocierile constante dintre carnurile procesate si riscul crescut de cancer, asadar, daca nitratii din carnuri sunt cu adevarat periculosi ramane incert.
Mitul 3: Pot identifica aditivii de pe etichete in cuvintele greu de pronuntat, precum tertbutilhidroquinon
Este adevarat ca mai tot ce este greu de pronuntat este un aditiv, dar stiati ca si zaharul, sarea si cafeina sunt considerate aditivi alimentari?
Este important de stiut ca aditivii precum siropul foarte bogat in fructoza, zaharul si grasimile trans au cel mai mare risc pentru sanatate, ei fiind consumati cel mai des, in cantitati foarte mari.
Stim ca siropul de glucoza-fructoza, zaharul si grasimile trans cresc riscul de obezitate, diabet, boli de inima. Principala prioritate a oricui ar trebui sa fie reducerea si eliminarea completa a acestor aditivi, inainte sa isi faca grija de cateva miligrame de lecitina, caragenan sau guma guar.
Desigur, si evitarea completa a aditivilor alimentari prin consumul numai de alimente integrale si neprocesate, si obtinute pe cat posibil acasa, este o varianta perfect plauzibila. Dar pentru cei care nu sunt dispusi sa mearga pana acolo, iata ce trebuie sa aibe in vedere daca vor sa evite cat pot de mult aditivii.
A) Ce fel de dovezi exista
Dovezile in ceea ce priveste aditivii alimentari sunt bazate pe studii stiintifice.
Intai, aditivii sunt testati pe celule, in eprubete. Astfel nu se ranesc animale sau oameni si ofera indicii daca un aditiv poate cauza mutatii sau alte probleme. Partea proasta este ca, culturile de celule nu ne spun ce se intampla intr-un organism functional, mai ales un organism asa mare si complex precum corpul uman.
Apoi testele sunt facute pe animel, fiind util pentru ca arata ce se intampla intr-un organism viu. Dar animalele, in special rozatoarele pe care se fac testele, nu functioneaza, metabolic vorbind, precum oamenii. Intestinele si dieta lor sunt unice, si in unele situatii metabolizeaza anumite toxine diferit.
In final, aditivii pot fii testati pe oameni, dar uneori intervin probleme etice, daca adivitii sunt cu potential nociv. Atunci se revine la testele pe celule. Ce este important, de stiut: chiar daca un aditiv nu este testat pe oameni din motive etice, tot poate ajunge in mancare, daca este aprobat de autoritati in urma unei petitii facuta de producator!
Asadar, majoritatea studiilor efectuate pe oameni sunt studii observationale, in care se aduna informatii de la populatie, bazate pe activitatile ei pe o perioada anume de timp. Un exemplu sunt studiile care leaga consumul de carnuri procesate de cancer.
Alte studii masoara cantitatea unui anumit component, excretata prin urina de populatie, si legatura cu unele boli. De exemplu, astfel de studii au legat BPA din urina de procente ridicate de grasime si obezitate. Cu toate aceastea, BPA este inca aprobat pentru a fii folosit in productia de recipiente (nu este un aditiv alimentar).
B) Doza testata reprezinta cantitatea consumata de oameni din alimente?
Testele pe animale folosesc cantitati foarte mari de aditivi. De exemplu, in studiile efectuate cu caragenan, doza data rozatoarelor reprezinta 10% din dieta lor, ceea ce este mult peste cat se asteapta sa consume cineva.
Expunerea la aditivi este individualizata. Sa luam aspartamul, un indulcitor artificial folosit deseori in bauturile "dietetice". Cineva care consuma multe alimente si bauturi dietetice, probabil ca va ingera cantitti foarte mari de aspartam si alti indulcitori artificiali, ceea ce va duce la doze mai mari decat este considerat sigur.
In contrast, multe gume si emulsificatori, foarte des intanlite in preparatele ambalate, nu vor fii consumate in cantitati atat de mari pentru a se compara cu testele facute pe animale.
Greutatea, compozitia corpului si varsta sunt si ele importante. Colorantii alimentari au fost legati de hiperactivitate la copii, probabil din cauza faptului ca acestia au creierul in dezvoltare. Mai mult, doza care cauzeaza astfel de simptome la un copil de 30 de kg nu va avea niciun efect asupra unui adult de 90 de kg.
De exemplu, o doza foarte mare de ciocolata este periculoasa pentru oameni, dar nimeni nu va consuma cantitati atat de mari. Pe de alta parte, un caine va muri de la doze mici de ciocolata, pentru ca are o talie mai mica.
C) Este aditivul testat in acelasi fel cum il vor consuma oamenii?
Un alt motiv pentru care studiile pe animale nu se aplica la oameni este ca aditivii sunt administrati prin apa sau injectati in animale. Asta duce la cresterea accentuata a pericolelor si severitatii simptomelor. Daca iti injectezi in sange supa de pui vei avea o reactie imunologica masiva. Nu la fel se intampla daca mananci pui!
D) Esti alergic la un anumit aditiv?
Trebuie sa iei in calcul si genele tale. De exemplu, lactoza, caseina, monoglutamatul de sodiu si derivatele din grau, toate sunt aditivi care pot cauza anumite reactii alergice la anumiti oameni. Cafeina este un alt exemplu care se metabolizeaza diferit la unele persoane.
Mai exista si alti alergeni mai putin comuni, precum soia sau ouale, care sunt folositi pentru a produce aditivi precum lecitina. Nu trebuie sa iti spun eu ca daca ai o reactie neplacuta la un aliment, nu-l mai manca!
E) Istoricul tau medical face un anumit aditiv periculos pentru tine?
Ce este considerat sigur, si liber la comercializare, nu are nicio legatura cu starea ta actuala de sanatate si cu principiile tale nutritionale. Daca ai probleme intestinale, precum colon iritabil, o serie de aditivi pot fii vatamatori, printre care lactoza, graul, caseina, MSG, gume si emulsificatori, fructele cu continut mare de fructoza si asa mai departe.
Referinte