Veganii nu sunt buni la stiinta

Daca exista un macronutrient de care nu poti abuza acesta este reprezentat de proteine. Si exista un fel de protine cu care nu poti da gres: carnea! Pentru ca in ciuda a ceea ce iti spune colegul de munca vegan si hipster, proteinele animale reprezinta cele mai bune alimente pentru createrea si mentinerea masei musculare si  sunt necesare pentru o viata lunga si sanatoasa.

Dar cu ramane cu toate studiile pe care veganii le citeaza si care sustin cat de rau iti face carnea? Sa analizam mai in profunzime. Trebuie sa mentionez ca in tot articolul este vorba despre carne de la animale crescute natural, cu alimentatia lor naturala, nu de la produsele provenite din cresterea industriala a animalelor.

Carnea si produsele de la animalele crescute in lagare, injectate cu substante pe care nu le poti pronunta si hranite cu forta mizerii, provoaca probleme reale de sanatate. La fel si legumele si plantele crescute in soluri saracite, cu ingrasaminte chimice si stropite cu pesticide! 

1) Carnea provoaca inflamatii din cauza Neu5Gc

Nu ai auzit de Neu5Gc? Este o molecula de zahar care se gaseste in carnea rosie iar oamenii nu o mai produc la fel ca acum 3 milioane de ani! Unii spun ca poate cauza probleme inflamatorii si cancer. Cum oamenii au in sange anticorpi pentru Neu5Gc, sustin ca Neu5Gc consumat din carnuri ajunge in alte tesuturi semnaland un atac din partea anticorpilor ceea ce provoaca inflamatii in acele tesuturi (4).

Posibil? Da. Plauzibil? Nu. Daca asa ar fi stat lucrurile am fi vazut o problema legata de inflamatii inainte de revolutia industriala. Si am fi vazut o crestere a inflamatiilor pe masura ce se consuma din ce in ce mai multa carne - ceea ce nu am vazut! In ambele cazuri se vede exact contrariul.

Daca te afunzi putin in studiile de specialitate vei constata ca dovezile arata astfel: daca inlocuiesti carbohidratii cu carne rosie inflamtiile se reduc (1). De fapt, cei care au o dieta bazata preponderent pe carne au markeri inflamatorii asemanatori cu cei care au o dieta bazata mai ales pe peste, alimentul anti-inflamator suprem.

2 - Carnea cauzeaza inflamatii din cauza acidului arahidonic

O alta presupusa cauza a inflamatiilor este acidul arahidonic. Este amuzant pentru ca acidul arahidonic este un acid omega-6 cu lanturi lungi care se gaseste in grasimile polinesaturare din carne, un fel de grasimi in care carnea este saraca.

Mai mult, acidul arahidonic ingerat odata cu carnea vine la pachet cu acizi grasi omega-3 cu lanturi lungi  - EPA si DHA (reamintesc ca este vorba de carnuri provenite de la animale crescute natural) (6, 7 ,8). Asadar concentratiile din tesuturi nu promoveaza efectul inflamator al acidului arahidonic asa cum se intampla cand se consuma doze mari de grasimi omega-6 polinesaturate, lucru facut de multi din cei care evita carnea printr-un consum mai mare de uleiuri vegetale si proteine vegetale (nuci, seminte si leguminoase) (9, 10, 11)).

Acidul arahidonic furnizat de carne este in cantitatile necesare pentru a sustine functiile inflamatorii normale fara a inlocui grasimile omega-3 si fara a avea efect pro-inflamator. Si in mod realist, nivelele mari de acid arahidonic si omega-3 sustin cele mai mici nivele de inflamatii si cele mai mari de sanatate (13).

Este un profil nutritional similar cu cel al stramosilor nostrii vanatori-culegatori care consumau mult mai mult acid arahidonic fara sa sufere de problemele inflamatorii din ziua de astazi (12). Este similar si cu profilul de acid arahidonic din laptele de san.

3) Consumul de carne provoaca boli de inima

Al treilea argument al veganilor ne duce catre un studiu publicat in revista "Nature". Studiul sugereaza ca metabolizarea aminoacidului l-carnitina in TMAO (trimetialamina N-oxid) accelereaza blocarea arterelor. Studiul vine sa completeze un altul, publicat cu doi ani inainte in aceeasi revista, care arata ca nivelele mari de TMAO inseamna o crestere a riscului de boli de inima.

Din fericire lucrurile nu sunt atat de directe precum par. Nu este nevoie sa renunti la friptura. Primul studiu a fost unul observational si a fost facut pe doar 6 persoane (5 mancatori de carne si un vegetarian) si al doilea studiu a folosit un supliment cu carnitina pe soareci de laborator.

In realitate nivelele de TMAO cresc mai mult de la fructele de mare decat de la carne, si un studiu din jurnalul stiintific "Food Chemical Toxicology" arata ca nivelele de TMAO sunt dictate foarte mult de sanatatea tractului digestiv (14). Asta inseamna ca daca este adevarat ca TMAO creste riscul de boli cardiovasculare la oameni, nivelele de TMAI cresc la consumatorii de carne rosie din cauza sanatatii intestinale (mai exact proasta sanatate intestinala) si din cauza calitatii mancarii, nu din cauza carnii in sine (15, 16).

Daca TMAO creste din cauza unei flore intestinale precare atunci cei cu nivele ridicate sunt sedentariii care mananca des fast food, beau multa bere si sucuri acidulate si au in general un stil de viata nesanatos.

4) Carnea provoaca cancer din cauza aminelor heterociclice, hidrocarburilor aromatice policiclice si AGE

Niciun studiu observational care a incercat sa lege carnea de cancer nu a reusit sa faca asta in mod cert. Astfel de studii sunt facute prin completarea de chestionare de catre participantii la studiu, nu tin cont de stilul de viata al subiectilor si pun in aceleasi categorii mancaruri precum hot dog si toppinguri pentru pizza cu mancaruri precum carnea de vita crescuta cu iarba sau pieptul de pui facut la cuptor! (17, 20)

Plus, pentru fiecare studiu care sustine o legatura intre carne si boli de inima exista cel putin la fel de multe care nu au descoperit nicio asociere sau chiar din contra - evitarea de carnuri duce la cancer si boli de inima. 

Totusi exista si cercetari serioase in privinta legaturii dintre cancer si carnuri si au legatura mai ales cu felul in carne este gatita carnea. Aminele heterociclice si hidrocarburile aromatice policiclice sunt doi compusi care apar in carne cand aceasta este arsa (21, 22, 23). S-a aratat ca pot provoca cancer in cateva studii pe animale. 

Dar se pare ca exista mai multe hidrocarburi aromatice policiclice in legume decat in carne gatita! (24) Totusi trebuie avut grija la temperatura atunci cand gatesti, ideala fiind carnea gatita la temperaturi reduse. De asemena, cand faci un gratar, evita partile arse si inegrite! O idee buna este si marinarea carnii cateva ore inainte de gatire, folosind acizi precum otetul sau zeama de lamaie. Unele studii sugereaza ca aceasta practica poate preveni aproape complet formarea de toxine (24).

Veganii pot sustine si ca AGE (produsi finali de glicolizare avansata) pot fi problematici cand gatesti carnea, dar studiile au aratat ca veganii ajung sa aibe concentratii mai mari de AGE in sange. (25) De ce? Pentru ca formarea interna (in corp) a AGE din cauza unei diete precare este un factor de risc mai mare decar ingerarea sau absortia lor din surse externe. Iar carnea este plina de inhibitori naturali ai AGE, precum carnosina (27, 28). 

5) Carnea provoaca cancer din cauza IGF-1

De cand faimosul "studiu China" - care a devenit o adevarata biblie pentru vegani - au existat speculatii privind factorii de crestere din proteinele animale si cum afecteaza progresia cancerului.

Startul l-a dat Dr. T Colin Campbell in anii '80 facand un studiu pe soareci de laborator, si de atunci comunitatea stiintifica tine un ochi critic pe IGF-1. (29) Probabil ca ai vazut titluri precum "carnea si lactatele sunt la fel de periculoase pentru sanatate precum fumatul". Dar cel mai bun studiu pana astazi privind acest subiect a avut la baza soareci care au mancat urmatoarele:

• Amidon din porumb (397 g)
• Cazeina (200 g)
• Maltodextrina (137 g)
• Sucroza (100 g)
• Ulei de soia (70 g)
• Celuloza (50 g)

Problema? Cazeina nu are legatura cu carnea, este imposibil sa mananci atat de multa branza incat sa ai o doza asa de mare de cazeina, si de regula cazeina vine insotita si de proteina din zer, care este anticancerigena (30).

Dar cea mai mare problema este izolarea compusilor nutritionali, fara a se tine cont de o dieta echilibrata. Daca te uiti la ceea ce face IGF-1 pe termen lung  - intarirea tesuturilor osoase, mentinerea masei musculare, eliberarea de hormoni si arderea de grasimi - este clar ca ridicarea nivelelor sale trebuie sa fie o prioritate, alaturi de alti hormoni importanti precum testosteronul. Adevarul este altul: compozitia corpului (raportul dintre masa adipoasa si masa musculara) are o asociere mai puternica cu cancerul decat IGF-1 (32, 33). 

Este adevarat ca un consum mai mic de hrana este corelat cu o viata mai lunga. Dar restrictiile calorice si de proteine duc la o viata mai lunga nu pentru ca reduc nivelele de IGF-1 ci au mai ales legatura cu balanta de aminoacizi. Soarecii care au avut restrictionat consumul de metionina  - un aminoacid care se gaseste in carne, lapte si oua - au avut parte de scaderea benefica a stresului oxidativ si mortalitate fara a isi reduce numarul total de calorii (35, 36). Mai important, soarecii carora li s-a suplimentat dieta cu aminoacidul glicina (care se gaseste in oase, tesuturi conjunctive si alte parti ciudate din animale) au avut parte de aceleasi beneficii (37).

Asadar, daca rezultatele obtinuite pe soareci sunt transferabile la oameni (inca nu este cert), proprietatile anti-cancerigene ale unui consum redus de proteine tin mai ales de cum mancam astazi carnurile si animalele: nu mai mancam tot animalul ca pe vremuri, ci doar anumite bucati si sortimente de carnuri. Daca mananci doar piept de pui fara os si fara piele, sa te suplimentezi cu ceva glicina poate fi de mare ajutor. 

6) Mancatul de carne distruge mediul inconjurator din cauza basinilor trase de vaci! 

"Echipa tofu" sustine ca 18% din gazele cu efect de sera din lume sunt produse de vaci si fac afirmatii alarmiste ca "productia de carne provoaca mai mult rau mediului decat toate mijloacele de transport din lume la un loc" (39).

Totusi vacile nu afecteaza mediul asa cum o fac trenurile, automobilele si avionale particulare in care zboara vedetele care sustin protectia mediului! De fapt vacile contribuie la abilitatea pasunilor de a absorbi carbon. (44) Asta ajuta la prevenirea eliberarii oxidului de azot. Oxidul de azot este un gaz despre care cercetatorii cred ca face mult mai mult rau mediului decat emisiile de carbon.

Si se pare ca cele 18 procente de metan provocate de vaci sunt de fapt 3 procente! (42) Si nu se tine cont de faptul ca astfel de cirezi fertilizeaza solul in loc sa il saraceasca, asa cum se intampla cu mono-culturile si hranesc populatia traind din iarba si ploaie in loc de irigatii si masinarii. Exista problema defrisarilor pentru a face loc pasunilor, dar asta tine mai ales de faptul ca omul modern mananca prea mult; nu prea multa carne, prea multe alimente in general, printre care si carne! 

Adevarul este ca recoltele de plante fac cel putin la fel de rau mediului! Daca iti pasa de mediu, in primul rand sustine fermele locale si nu mai cumpara produse de la marii producatori internationali! 

Referinte

1. Hodgson JM, et al. 2007. Increased Lean Red Meat Intake Does Not Elevate Markers of Oxidative Stress and Inflammation in Humans. J Nutr 137(2):363-367.
2. Navas-Carretero S, et al. 2009. An oily fish diet increases insulin sensitivity compared to a red meat diet in young iron-deficient women. Br J Nutr 102:546-553.
3. Varki A. 2009. Multiple changes in sialic acid biology during human evolution. Glycoconjugate J 26(3):231-245.
4. Padler-Karavani V, et al. 2008. Diversity in specificity, abundance, and composition of anti-Neu5Gc antibodies in normal humans: Potential implications for disease. Glycobiology 18(10):818-830.
5. Tangvoranuntakul P, et al. 2003. Human uptake and incorporation of an immunogenic nonhuman dietary sialic acid. PNAS 100(21):12045-12050.
6. Li D, et al. 1998. Contribution of meat fat to dietary arachidonic acid. Lipids 33(4):437-440.
7. Taber L, et al. 1998. Assessment of the arachidonic acid content in foods commonly consumed in the American diet. Lipids 33(12):1151-1157.
8. Sinclair AJ, et al. 1994. Diets rich in lean beef increase arachidonic acid and long-chain ?3 polyunsaturated fatty acid levels in plasma phospholipids. Lipids 29(5):337-343.
9. Horrobin DF, et al. 2002. Eicosapentaenoic acid and arachidonic acid: collaboration and not antagonism is the key to biological understanding. PLEFA 66(1):83-90.
10. Ferrucci L, et al. 2006. Relationship of Plasma Polyunsaturated Fatty Acids to Circulating Inflammatory Markers. J Clin Endocrinol Metab 91(2):439-446.
11. Pischon T, et al. 2003. Habitual dietary intake of n-3 and n-6 fatty acids in relation to inflammatory markers among US men and women. Circulation 108(2):155-60.
12. Kulpers RS, et al. 2010. Estimated macronutrient and fatty acid intakes from an East African Paleolithic diet. Br J Nutr 104(11):1666-87.
13. Calder PC. 2007. Dietary arachidonic acid: harmful, harmless or helpful? Br J Nutr 98:451-453.
14. Koeth RA, et al. 2013. Intestinal microbiota metabolism of L-carnitine, a nutrient in red meat, promotes atherosclerosis. Nat Med 19(5):576-85.
15. Wang Z, et al. 2011. Gut flora metabolism of phosphatidylcholine promotes cardiovascular disease. Nature 472(7341):57-63.
16. Zhang AQ, et al. 1999. Dietary precursors of trimethylamine in man: a pilot study. Food Chem Toxicol 37(5):515-20.
17. Alexander DD, and Cushing CA. 2011. Red meat and colorectal cancer: a critical summary of prospective epidemiologic studies. Obes Rev 12(5):e472-93.
18. Kabat GC, et al. 2007. A cohort study of dietary iron and heme iron intake and risk of colorectal cancer in women. Br J Cancer 97(1):118-22.
19. Lin J, et al. 2004. Dietary Fat and Fatty Acids and Risk of Colorectal Cancer in Women. Am J Epidemiol 160(1):1011-1022.
20. Siri-Tarino PW, et al. 2010. Meta-analysis of prospective cohort studies evaluating the association of saturated fat with cardiovascular disease. Am J Clin Nutr 91(3):535-546.
21. Sugimura T, et al. 2004. Heterocyclic amines: Mutagens/carcinogens produced during cooking of meat and fish. Cancer Science 95(4):290-299.
22. Skog KI, et al. 1998. Carcinogenic Heterocyclic Amines in Model Systems and Cooked Foods: A Review on Formation, Occurrence and Intake. Food Chem Toxicol 36(9-10):879-996.
23. Phillips DH. 1999. Polycyclic aromatic hydrocarbons in the diet. Gen Toxicol Environ Mutagen 443(1-2):139-147.
24. Uribarri J, et al. 2010. Advanced Glycation End Products in Foods and a Practical Guide to Their Reduction in the Diet. J Amer Diet Assoc 110(6):911-916.
25. Sebekova K, et al. 2001. Plasma levels of advanced glycation end products in healthy, long-term vegetarians and subjects on a western mixed diet. Eur J Nutr 40(6):275-281.
26. Semba RD, et al. 2014. Dietary Intake of Advanced Glycation End Products Did Not Affect Endothelial Function and Inflammation in Healthy Adults in a Randomized Controlled Trial. J Nutr 144(7):1037-1042.
27. Hipkiss AR. 1998. Carnosine, a protective, anti-ageing peptide? Int J Biochem Cell Biol 30(8):863-868.
28. Hipkiss AR. 2005. Glycation, ageing and carnosine: Are carnivorous diets beneficial? Mech Aging Dev 126(10):1034-1039.
29. Levine ME, et al. 2014. Low Protein Intake Is Associated with a Major Reduction in IGF-1, Cancer, and Overall Mortality in the 65 and Younger but Not Older Population. Cell Metab 19(3):p407-17.
30. Hakkak R, et al. 2001. Dietary whey protein protects against azoxymethane-induced colon tumors in male rats. Cancer Epidem Biom Prev 10(5):555-8.
31. Campbell TC, and Appleton BS. 1983. Effect of high and low dietary protein on the dosing and postdosing periods of aflatoxin B1-induced hepatic preneoplastic lesion development in the rat. Cancer Res 43(5):2150-4.
32. Calle EE, et al. 2003. Overweight, Obesity, and Mortality from Cancer in a Prospectively Studied Cohort of U.S. Adults. N Engl J Med 348:1625-1638.
33. Samani AA, et al. 2006. The Role of the IGF System in Cancer Growth and Metastasis: Overview and Recent Insights. Endocr Rev 28(1):20-47.
34. Hankinson SE, et al. 1998. Circulating concentrations of insulin-like growth factor I and risk of breast cancer. Lancet 351(9113):1393-1396.
35. Lopez-Torres M, and Barja G. 2008. Lowered methionine ingestion as responsible for the decrease in rodent mitochondrial oxidative stress in protein and dietary restriction possible implications for humans. Biochim Biophys Acta 1780(11):1337-1347.
36. Miller RA, et al. 2005. Methionine-deficient diet extends mouse lifespan, slows immune and lens aging, alters glucose, T4, IGF-I and insulin levels, and increases hepatocyte MIF levels and stress resistance. Aging Cell 4(3):119-125.
37. Brind J, et al. 2011. Dietary glycine supplementation mimics lifespan extension by dietary methionine restriction in Fisher 344 rats. FASEB 25(1):528.2.
38. Garnett T. 2009. Livestock-related greenhouse gas emissions: impacts and options for policy makers. Envir Sci Pol 12(4):491-503.
39. Wolf B, et al. 2010. Grazing-induced reduction of natural nitrous oxide release from continental steppe. Nature 464, 881-884.
40. Pitesky ME, et al. 2009. Chapter 1 - Clearing the Air: Livestock's Contribution to Climate Change. Adv Agronomy 103:1-40.
41. Pelletier N, et al. 2010. Comparative life cycle environmental impacts of three beef production strategies in the Upper Midwestern United States. Agr Systems 103(6):380-389.
42. Subak S. 1999. Global environmental costs of beef production. Ecol Econ 30(1):79-91.
43. Gussow JD. 1994. Ecology and vegetarian considerations: does environmental responsibility demand the elimination of livestock? Am J Clin Nutr 59(5):1110S-1116S.
44. Weber KT, and Gokhale BS. 2011. Effect of grazing on soil-water content in semiarid rangelands of southeast Idaho. J Arid Envir 75(5):464-470.